Urzeala tronurilor (Cântec de gheaţă şi foc, volumul 1) de George R. R. Martin
Într-un ținut în care verile pot dura ani în șir și iernile o viață, primejdia se arată la orizont. Vine iarna și pe plaiurile înghețate de la nord de Winterfell, forțe întunecate și stranii își adună puterile în spatele Zidului ce protejează întregul regat Westeros.
În mijlocul conflictului se află familia Stark de Winterfell, oameni la fel de aspri și neîndurători ca pământul pe care îl stăpânesc. Un țărâm al extremelor, de la fortărețele de piatră ale iernii la castelele belșugului și ale verii, în care lorzi și prințese, soldați și vrăjitori, asasini și bastarzi iubesc, se luptă și uneltesc pentru a supraviețui.
Între intrigi și comploturi, tragedie și trădare, victorie și teroare, soarta familiei Stark, a aliaților ei și a inamicilor atârnă de un fir de păr, în timp ce toți încearcă să câștige cel mai periculos joc dintre toate: urzeala tronurilor.
„Intrigi și comploturi, tragedii și trădări, victorii și teroare în vremurile unor prevestiri sumbre. Soarta personajelor principale, a aliaților și a dușmanilor lor se află într-un echilibru precar, pentru ca fiecare dorește să câștige în jocul cel mai periculos dintre toate: Urzeala tronurilor.“ Library Journal
„Romanul care marchează fără doar și poate începutul detronării lui Tolkien: Urzeala tronurilor.“ Newsweek
„Martin atinge un vârf absolut din punctul de vedere al tehnicii narative și al scenelor de acțiune. Scriitura, imaginația, impactul emoțional și extraordinara construcție a universului său presupun o nouă definire a genului fantasy.“ Booklist
George R.R. Martin s-a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois.
În anii ’70, George R.R. Martin a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i-au fost decernate Premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy și horror.
În anii ’80 a fost producător și scenarist în televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Beauty and the Beast. Nuvela Zburătorii Nopții, care dă și titlul volumului publicat în anul 1985, a fost ecranizată.
În 1996, Martin a început să scrie seria fantasy Cântec de gheață și foc (din care la editura Nemira au apărut Festinul Ciorilor, Iureșul săbiilor, Încleștarea regilor și Urzeala tronurilor). Seria este alcătuită din șapte romane, dintre care trei se află încă în stadiul de proiect (A Dance with Dragons, The Winds of Winter si A Dream of Spring).
Seria Cântec de gheață și foc este considerată o capodoperă a genului, după trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien, drepturile cinematografice fiind deja achiziționate de HBO, care intenționează realizarea unui serial în scurt timp.
Remembering Melodie, Zburătorii nopții și Sandkings au fost, de asemenea, adaptate pentru marele ecran.
Urzeala tronurilor a apărut în 1996 și a obținut Premiul Locus în 1997, iar nuvela Blood of the Dragon (Sângele dragonului), care face parte din roman, a obținut Premiul Hugo în 1997.
A scrie o recenzie unei astfel cărţi poate fi la fel de intimidant ca a o citi. Urzeala tronurilor nu e o carte uşoară, iar mâinile mele pot confirma că nu veţi face faţă să ţineţi ediţia cartonată la nivelul ochilor atâta timp cât veţi fi impulsionaţi să daţi pagină cu pagină, dornici să vedeţi ce urmează să se mai întâmple.
În cazul meu, ştiam deja absolut tot ce urma să se întâmple, fiind la zi cu serialul încă de când a apărut, însă anumite detalii mi se şterseseră şi a fost deosebit de savuros să le rememorez, de data asta sub formă de text, fiind liberă să îmi imaginez şi scenele care nu au ajuns pe micul ecran.
Pentru cei care au trăit până acum sub o piatră şi nu ştiu despre ce e vorba în seria asta despre care aparent nimeni nu mai poate să tacă (,,Vrem sezonul 6 odată!”, ,,Iar amână Martinel următoarea carte?!”,) hai să vă lămuresc eu.
Avem una bucată ţinut fantastic, cu patru continente, cel mai important fiind Westeros, împărţit în şapte regate şi cea ce se cunoaşte ca teritoriul Dincolo de Zid. Aceste regate sunt conduse de către un singur rege, la începutul cărţii acesta fiind Robert Baratheon, care şade fain frumos pe Tronul de Fier, până i se face felul. Inspirându-se din Războiul celor Două Roze, se naşte un război între familiile cele mai puternice, fiecare aspirând să conducă Cele Şapte Regate.
Ceea ce îmi place mie la nebunie la seria asta e faptul că nu există personaje unidimensionale, fiecare dintre ele au propriile trecuturi mai puţin imaculate, până şi nobilul Eddard Stark, mereu punând onoarea mai presus de orice, a zămislit un bastard. Sau oare?
De asemenea, nu există un personaj negativ, malefic în adevăratul sens al cuvântului.
Adică, în fine, poate că sunt unul, doi…
Urmărim povestea în paralel din prisma mai multor personaje principale, femei, bărbaţi, adulţi în toată firea, copii, bastarzi, astfel încât sunt mari şanse să aşteptaţi cu mai mare nerăbdare perspectivele unor personaje în defavoarea altora. Şi de cele mai multe ori, personajele voastre preferate vor fi în tabere adverse, cum sunt în cazul meu Danaerys, Tyrion chiar şi Sansa. În ciuda egoismului şi greşelilor pe care le face, reacţiile ei mi se par absolut normale luând în considerare vârsta fragedă şi educaţia pe care a primit-o. Şi mai ales mi se pare puternică, dar din motive ce ţin de serial şi nu le pot divulga pentru că au loc mult mai târziu şi nu pot confirma încă din moment ce nu ştiu dacă şi în carte se întâmplă la fel.
Deşi în serial îmi place personajul lui Jon Snow, nu pot să îmi exprim aceeaşi părere şi în cazul cărţii pentru că încă nu am văzut nimic din capitolele lui care să mă convingă deocamdată. Regina Cersei în continuare îmi pare o scârbă fără scrupule, dar e atât de descurcăreaţă şi manipulatoare, se scoate ea cumva din fiecare încurcătură sau situaţie delicată, încât nu ştiu ce să zic altceva decât să o felicit, sau mai degrabă să felicit autorul că a reuşit să creeze un personaj atât de perfect de destestat.
Poate că sunteţi reticenţi să vă apucaţi de această serie. Nu vă condamn, e nevoie de devotament şi răbdare, cu atâtea volume şi atâtea pagini şi mai ales atâta popularitate în spate. Poate vă întrebaţi dacă merită. Nu este un răspuns pe care să vi-l pot da, ci trebuie să îl descoperiţi singuri. Dar am două sfaturi să vă dau: 1. oricât v-ar tenta, nu beţi un shot de fiecare dată când moare un personaj; şi 2. nu spuneţi nimănui ce citiţi, dacă nu vreţi spoilere (nu daţi nici Like paginilor despre serie).
P.S.: Îmbrăcaţi-vă bine, vine iarna.
