-Interviu cu Marina Laura Lei, fondatoare Cvartet Adagio
– Când ai început să cânți la vioară?
– Am început în clasa întâi, bineînțeles, la Liceul de muzică din Arad. Deși inițial am vrut să studiez pianul pentru că de mic copil mă uitam la emisiunile de la televizor și îmi plăceau foarte mult pianiștii, în urma probei de aptitudini directoarea liceului m-a ales pentru partea de vioară, pentru că ar fi fost, pe viitor, mult mai bine de cântat într-o orchestră și există mai multe posibilități ca și violonist. Un pianist ajunge să cânte într-un concert, maxim ca și solist și cam atât. Am urmat 12 ani de vioară, după care, aici este o poveste lungă, am fost hotărâtă să dau la Facultatea de muzică. Însă pregătindu-mă cu un membru al juriului din comisia de evaluare pentru Timișoara, că acolo voiam să dau, la Conservator, am descoperit că voia să îmi schimbe complet tactica de a cânta la vioară. După 12 ani e greu, adică nu se mai prea pot asemenea lucruri. Am renunțat la vioară de pe o zi pe alta și m-am reorientat spre alt domeniu.
– Cum a apărut „Adagio”?
– Șapte ani de zile nu am mai cântat absolut deloc. Muzica mi-a lipsit foarte mult. Indiferent de domeniul meu de activitate și cât de bine am fost motivată financiar, nu m-am regăsit în nimic. Eram ca o „legumă”. Până când, într-o zi mi-am amintit că eu în timpul liceului am avut un cvartet cu care am cântat, dar era cvartetul școlii cu care am participat la diverse evenimente. Atunci mi-a venit ideea de a înființa propriul cvartet de coarde, cu care să activez pe cont propriu și așa a apărut „Adagio”. Încă din timpul liceului a existat „Adagio”, de aceea a rămas și în prezent, dar nu mai sunt aceiași membri. A rămas doar unul dintre ei, pentru că fiecare și-a urmat cursul în viață. Am păstrat însă același concept: patru persoane, două viori, violă, contrabas. Eu am activat în timpul liceului, iar oamenii cărora le-am cântat la evenimente m-au știut și m-au recontactat după ani de zile, având alte evenimente între timp. Sau, m-au căutat alte cunoștințe de-ale lor și atunci mi-a venit ideea reînființării, pentru că dintr-o dată, foarte multe persoane apelau la serviciile cvartetului care nu mai exista. La un moment dat, îmi amintesc perfect, un organizator de evenimente m-a sunat într-o seară și m-a întrebat: „Marina, ce faci? Nu mai aud nimic de tine”. I-am explicat că m-am lăsat de cântat și mi-a spus că are evenimente destul de mari unde ar fi nevoie de cvartet. I-am răspuns că am nevoie de puțin timp să mă gândesc după șapte ani de pauză. Am realizat că erau cunoștințe la care am cântat la evenimente și nu știau la cine să apeleze. Au fost destul de mulți, pentru că acesta a fost imboldul, practic și am pus cvartetul pe picioare într-o lună de zile, însemnând logo, cărți de vizită, piese, tot ce înseamnă cvartetul în ziua de astăzi. Am stat nopți întregi ca să fac partiturile, să scriu aranjamentele pentru cvartet, chiar a fost o muncă de titan. Din acel moment am început efectiv să activăm la tot ce înseamnă evenimente, adică, de la lansări de carte, la evenimente corporate, chiar până la, bineînțeles, nunți și botezuri, pentru că acolo se caută foarte mult cvartetul pentru primirea invitaților. Întrebarea pe care și-o pun mulți este: „cu ce ne diferențiem de alții?”, pentru că mai sunt cvartete de coarde. Noi vrem să trecem de la abordarea clasică a unui cvartet de coarde, adică de la muzica clasică, care nu mai prea prinde în zilele noastre, la aranjamente moderne, pe instrumente clasice. Din acest motiv avem în repertoriu muzică de film, jazz, cover-uri prelucrate pe corzi… Deținem un repertoriu foarte diversificat și atunci clienții noștri pot să își aleagă ce doresc pentru evenimentul lor.
– Care a fost percepția publicului în fața unui concept cultural într-o eră în care cultura nu se bucură de prea multă popularitate?
– Făcând o reevaluare a anului 2015, am avut 45 de evenimente, efectiv nunți și botezuri, pe lângă evenimente corporate, lansări de cărți, care s-au mai ivit în timpul săptămânii. Foarte mult a contat și partea de promovare de care mă ocup chiar eu. Sunt pionul principal și îmi place ce fac. Nu este jobul meu principal, iar aceasta e o mică problemă în momentul de față pentru că aș putea să creez mult mai mult dacă aș avea și timpul necesar. În momentul de față noi vrem să realizăm un clip, cu cover-uri prelucrate pe corzi, pentru că este un lucru inedit, pe care foarte puține cvartete din țară îl practică. Toți se orientează pe partea clasică.
– Care este punctul vostru de rezistență prin care vă deosebiți de celelalte cvartete?
– Cover-urile prelucrate pe instrumente cu coarde. Este un punct forte și prinde foarte mult la evenimente pentru că lumea poate deja să asculte un mini-band, pentru că nu mai este nevoie de tobe și efectiv totul se rezumă la patru oameni și în varianta clasică.
– Ce a fost cel mai dificil la adaptarea cover-urilor moderne pe corzi?
– Trebuie să te gândești cum să scrii pentru patru instrumente și atunci totul contează, este foarte important să fie armonie pentru că altfel nu iese nimic și atunci durează. Pentru o partitură, durează câteva ore, iar cum la un eveniment de o oră îți intră un program de 30 și ceva de piese, durează. Marea majoritate sunt făcute chiar de noi, unele sunt și cumpărate pentru că nu se pot scrie chiar toate, dar marea majoritate sunt prelucrările noastre pe care le-am scris.
– Cum este percepută muzica voastră?
– Clienții mei îmi spun că se vede că fac ceea ce îmi place, pentru că de fiecare dată sunt cu zâmbetul pe buze, pentru că mă simt foarte împlinită în momentul în care sunt pe scenă. Ideea aceea de a fi în mijlocul oamenilor și de a transmite ceea ce faci cu pasiune este un lucru extraordinar și cred că este un motto, să ai spiritul antreprenorial în tine, că până la urma asta duce mai departe pasiunea, ca să poți să exprimi exact ceea ce îți place în viață. Cred că acest lucru este cel mai important.
– Care este frumusețea cântatului la vioară?
– Poți efectiv să îți transpui sentimentele, pentru că în funcție de piesele alese, poți să transmiți ceea ce simți prin intermediul sunetelor. Celor care doresc să înceapă să cânte la vioară, le recomand să se înarmeze cu multă răbdare, pentru că vioara este un instrument foarte complicat, care nu se învață de pe o zi pe alta. Eu am 15 ani de vioară și încă am multe de învățat, niciodată nu se poate opri acest proces. Ai nevoie zilnic de cel puțin una-două ore de studiu, iar în epoca aceasta în care timpul pentru noi este un factor care nu mai ne ajunge, este destul de greu.
