Eugen Kantor nu a putut fi transportat la un spital din Timișoara pentru că nu s-a găsit un membru al familiei să-și dea acordul

Eugen Kantor, cunoscutul sportiv arădeande 75 de ani, s-a stins fulgerător din viață fără să abandoneze sportul până în ultima clipă. Prietenii săi au ținut să facă lumină în acest caz. În 15 septembrie, el și-a a făcut antrenamentul zilnic, fără a exista vreun semn că ar avea o problemă de sănătate. Ulterior însă s-a simțit rău și la scurt timp a ajuns la spital. Dar, pentru a fi transportat la un spital din Timișoara, unde poate ar fi avut o șansă era nevoie de acordul unui membru al familiei. Prietenii săi au căutat și au făcut apel inclusiv pe rețelele de socializare pentru a găsi acel membru al familiei care să-și dea acordul. „Momente grele pentru prietenul nostru Kantor Eugen. A suferit un atac de cord si vrem sa gasim de urgenta pe cineva din familie”, a scris Geza Gulyas pe Facebook, lăsându-și și numărul de telefon. Apelul disperat a avut zeci de distribuiri, dar se pare că fără rezultatul scontat. Un alt prieten al lui Eugen Kantor, Horia Zimbran a explicat pe contul său de Facebook de fapt ce s-a întâmplat: „Destinul unui campion. Înconjurat de prieteni, dar totuși singur. Când a fost nevoie de acordul unui membru de familie să fie transportat la Spitalul din Timișoara, prietenii au încercat să dea de cineva dintre membrii familiei. Membrii care sunt departe. Conform legislației, prietenii nu pot face nimic. Oricum pentru Eugen Kantor a fost prea târziu. Îmi amintesc că prietenul lui de suflet Marius Chirita, la începutul sezonului de ștrand, a avut inițiativa de a merge, noi doi, în audiență la autoritățile competente pentru a face propunerea ca Eugen să fie numit Cetățean de Onoare al Aradului. La nenumăratele titluri de campion național, o merita cu prisosință. Sunt convins că ar fi fost deosebit de mândru. Acum regret că nu am grăbit acest gest frumos…”, a scris Horia Zimbran pe Facebook.
În urma marelui campion Eugen Kantor au rămas victoriile sportive, amintirea unui sportiv de excepție al Aradului și o mare de regrete. Pentru cei care l-au cunoscut, părea o stâncă greu de dărâmat. Din păcate, o leziune aortică a fost mai puternică decât imensa sa poftă de viață.
Dumnezeu să îl primească printre îngeri! Odihnească-se în pace!