Două federații naționale universitare sunt alături de cadrele didactice din țară, solidare în special cu Facultatea de Chimie a Universității din București

Am primit spre publicare:

COMUNICAT DE PRESĂ

Federațiile naționale sindicale, „HERMES” și “GAUDEAMUS”, apreciază că, din păcate, consultarea publică în privința celor mai recente standarde CNADTCU, lansată cu întârziere de Ministerul Educației este lipsită de coerență și de rezultat, prin procedura consultării ministerul mimând doar îndeplinirea unei obligații legale, nefiind interesat de o discuție amplă și serioasă cu privire la consecințele majore ale modificării standardelor minimale pentru obținerea titlurilor didactice de conferențiar și de profesor.
În deplin consens, cele două organizații sindicale declară:
Sindicatul Personalului Universității din București – «GAUDEAMUS», Federația Națională Sindicală “GAUDEAMUS”, Federația Națională Sindicală HERMES sunt alături și susțin punctul de vedere al cadrelor didactice ale Facultății de Chimie a Universității din București. Minimum trei justificări pentru acest demers:
1. Legea învățământului superior 199/2023 a intrat în vigoare în septembrie 2023. La acel moment CNATDCU, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare devenea Comisia Naţională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, o nouă entitate, cu atribuții diferite de cele ale vechiului organism. Membrii Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare nu și-au încheiat mandatul, ei urmând a funcționa până în 17 iunie 2024, când se va definitiva componența Comisiei Naţionale de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare. Din această perspectivă, acei specialiști au făcut propuneri pentru standardele minimale naționale și obligatorii. Realitatea este că au stârnit nemulțumiri și în rândul altor facultăți, cadrele didactice au reclamat standardele și din alte comisii, nu doar din cea de chimie. Au ajuns în spatiul public criticile universităților tehnice, la fel și cele referitoare la domeniile de Sociologie, Științe Administrative și ale Comunicării.
2. Argumentele serioase scrise în cele nouă pagini și înaintate de către Facultatea de Chimie a Universității din București, în 22 martie 2024, cu privire la aceste propuneri de standarde minimale naționale și obligatorii elaborate de membrii Comisiei de chimie din actualul CNATDCU (Comisie Națională, nu Consiliu Național) nu pot fi puse la îndoială, fiind exprimate de cei mai relevanți specialiști din domeniul chimiei. Sunt prezentate realități ale învățământului superior, precum și ale cercetării din domeniul chimiei, în viziunea celor care muncesc și se văd discriminați într-o economie tot mai restrictivă cu sectorul chimic. Inițiatorii și promotorii modificărilor propuse pentru proaspăta Lege a Învățământului superior aplică o lovitură dură cadrelor didactice universitare, cel puțin din două direcții fatale pentru cariera acestora: limitarea articolelor publicate la durata ultimilor zece ani de activitate și aprecierea cantitativă a lucrărilor de cercetare efectuate în condiții de subfinanțare cronică, fenomen care durează de mai mulți ani. Seniorii învățământului superior își văd zeci de ani de activitate radiați cu nonșalanță printr-o simplă modificare legislativă – oare a câta în cei 34 de ani de prăbușire dirijată a sistemului educațional?!
3. Schimbarea periodică a standardelor irită, mai mult sau mai puțin, întrega comunitate academică, deoarece la nivel sindical, de-a lungul anilor, s-au exprimat numeroase păreri și se generează suficiente comentarii vizând modificarea regulilor în timpul jocului, prin ignorarea legilor sau favorizând anumite specializări comparativ cu altele. Întotdeauna se găsesc criterii, formule, culori etc., de parcă un conferențiar sau un profesor nu ar avea ca misiune fundamentală transferul de cunoaștere către studenți, astfel încât, aceștia să se angajeze în muncă pe domeniul studiat sau înrudit și să descurce în practică relativ independent.
Cu această ocazie, platformele sindicale mai sus amintite, transmit cadrelor didactice din învățământul superior următorul:

APEL LA ACȚIUNE! EDUCAȚIA NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI O PRIORITATE PENTRU NICIO GUVERNARE!

În viziunea actualilor guvernanți școala trebuie să devină un depozit, iar învățământul o marfă, la care încet-încet accesul va fi limitat de condiții restrictive, materiale în primul rând, atât pentru profesor cât și pentru elev/student. Guvernul și ministrul educației sunt de neclintit în fața nemulțumirii masive transmise prin petiții și articole apărute în media. De cealaltă parte, rectorii, reprezentanți ai universităților, sunt protejați de beneficiile acestei legi în privința conservării funcției de o voință politică, ce le-a permis, ipotetic, încă un deceniu de domnie netulburată, fiind aceeași ”voință” care acum lovește în ascensiunea profesională a cadrelor didactice universitare. Reacțiile sunt slabe, sporadice și ineficiente. La scară națională toate cadrele didactice își pierd dreptul de a promova și sunt absolut lipsite de o forță organizată opozabilă la nivel guvernamental, acolo unde se aud numai vocile privilegiaților din ”sistem”. NU apare greu de observat faptul că învățământul superior este direcționat către cercetare, către o altă sursă de finanțare gestionată de o “mână invizibilă” stabilă în interiorul structurilor ministeriale. Aceasta este perspectiva generală a situațiilor particulare, anume divizate pentru ca interesul unui grup, al unui domeniu de activitate universitar, să nu interfereze cu un altul similar. Viitorul se expune sumbru pentru învățământ, în care ar trebui să fie generate valori și capacități creatoare, inovative, resurse umane de lungă durată, folosite în scopul dobândirii unui progres și bunăstare generalizată. NU poate fi vorba despre așa ceva, mai ales în 2024, în condițiile în care bugetul statului este împărțit tocmai de către politicienii preocupați doar de rezultatul alegerilor din acest an, de păstrarea funcțiilor și a zonelor de influență și control, precum și de perpetuarea obiceiurilor. Alianța tacită stabilită între rectorii tăcuți și guvernanți îi declară pe profesori singurii perdanți. Această stare de fapt va continua dacă profesorii nu se vor uni pentru a deveni contrabalanța suficient de puternică la inițiativele guvernamentale. Universitarii și-au pierdut, în decursul ultimelor trei decenii, autoritatea, prosperitatea, demnitatea și mentalitatea aceea uitată de mentori recunoscuți ai societății. Acest atac, cel mai recent și nu ultimul, îi poate îngenunchea și mai mult.
Dragi cadrele didactice, acceptați ? Cât timp mai durează până când veți ajunge cu toții DOAR cercetători ? Puteți face cercetare fără învățământ?

Federația Națională Sindicală GAUDEAMUS
Cătălina Ioana Bonciu

Federația Națională Sindicală HERMES
Mugurel Popescu

Răspunde

Introduceți comentariul
Introduceți numele dumneavoastră aici