Extrem de grav şi periculos: la 100 de ani de la Marea Unire, Ungaria declară război informaţional României.
Guvernul de la Budapesta a înființat un departament special, denumit Trianon 100, care a început deja să contracareze acțiunile preconizate de România pentru aniversarea, în anul 2018, a 100 de ani de la Marea Unire.
Site-ul http://www.ancheteonline.ro arată cu exactitate situaţia. Avertismentul sever a fost lansat, miercuri, la București, de Academia Română, într-o conferință denumită „Războiul informațional, sub lupă”. Conform sursei citate, Academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universității din Cluj-Napoca, a anunțat că noul departament creat de Executivul de la Budapesta ar urma să aibă activitate maximă la momentul în care Ungaria va comemora 100 de ani de la semnarea Tratatul de la Trianon, adică în anul 2020. Până atunci, departamentul Trianon 100 a inițiat o campanie care să submineze acțiunile României de aniversare, în anul 2018, a Marii Uniri. „În limba maghiară și în limbi de circulație internațională, nu și în limba română, se distribuie informații care pregătesc opinia publică pentru ceea ce va urma. Opinia publică anglofonă și hispanofonă va afla că istoria românilor este istorie recentă, că românii fac parte dintre popoarele fără istorie, că termenul de valah nu este sinonim cu cel de român – idee prezentă de altfel și în Serbia, că Ardealul nu este România – pentru că face parte din România de mai puțin de 100 de ani și are legături istorice cu Ungaria decât cu România, că ungurii sunt civilizatorii bazinului carpatic. Pe Iancu de Hunedoara l-ar fi chemat de fapt Ioan de Hunedoara pentru că de fapt îl chema Ianoș, iar transilvănenii n-ar fi dorit Unirea iar aceasta s-ar fi făcut peste capul lor” – acestea sunt unele dintre ideile puse deja în circulație de propaganda ungară.
Acad. Ioan Aurel Pop a precizat că, spre deosebire de Departamentul Centenar, înființat de Guvernul României, Departamentul Trianon 100 are un buget aprobat, iar din acest Departament cu sediul la Budapesta „fac parte și cetățeni români”.
Site-ul http://www.ancheteonline.ro, publică o scrsioare adresată Ambasadorului Ungariei la Bucureşti, Excelentei sale Botond ZÁKONYI şi preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor (http://www.ancheteonline.ro/2017/04/ungaria-declara-razboi-informational-romaniei-trianon-100-vrea-sa-combata-centenarul-marii-uniri/)
„Excelentei sale Domnului Ambasador Dl Botond ZÁKONYI,
Domnului Preşedinte U.D.M.R. Kelemen Hunor,
Cu regret trebuie să constatăm că Excelenţa Sa Dl. Victor Orban premierul Ungariei, s-a hotărât să dezgroape iar securea războiului contra României, încercând prin minciuni şi diversiune să convingă lumea contemporană, în special naţiunile aliate care au învins imperiul Austro-Ungar si Prusia în Primul Război Mondial, şi care au participat ca ţări garante la încheierea Tratatului de pace de la Trianon, invocând că prevederile acelui Tratat sunt nedrepte în ceea ce priveşte Ungaria.
Vă reţinem atenţia cu două principii ce izvorăsc din conceptul celor 15 capitole ale Tratatului:
– Primul principiu luat în consideraţie la trasarea graniţei a fost acela al unui raport unitar (egal cu 1) între nr. etnicilor români ce rămân pe teritoriul Ungariei -adică 600.000 persoane – şi nr. etnicilor maghiari ce rămân pe teritoriul României – adică tot 600.000 de persoane.
Astăzi se constată că prin politica de deznaţionalizare practicată de-a lungul ultimelor trei secole, aplicată îndeosebi asupra românilor, a adus comunitatea acestora din Ungaria la nivelul de 5.000-6.000 de persoane, față de cum a evoluat comunitatea maghiară din România ce a atins nivelul în prezent de cca. 1.900.000 persoane.
– Al II-lea principiu transpus în Tratat, prevede ca persoanele numite ”optanţi” ce optează să se transfere în cealaltă țară decât aceea de reşedinţa în care s-a aflat după trasarea graniţelor, să obţină juste despăgubiri pentru imobilele (terenuri, construcţii-altele decât cele de reşedinţă,clădiri de reşedinţă, afaceri, etc.). Nu au făcut obiectul acestor despăgubiri resursele naturale (zăcăminte aurifere, feroase, neferoase, de gaze naturale, petrolifere, sare, pădurile, latifundiilor grofilor, etc.) chiar dacă acestea s-au aflat în exploatarea unor companii ale etnicilor maghiari. Ca să fim concreţi trebuie să reamintim că cele 2 oraşe din fostul imperiu Austro-Ungar -Viena şi Budapesta- s-au construit finanţate integral cu aurul extras din minele din patrulaterul aurului Roşia Montană – Bucium, Baia de Arieş, Almaş – Stănija şi Brad – Săcărâmb care au livrat în decursul secolelor de exploatare sute de tone de aur şi argint.
Totodată vă cerem să înţelegeţi că România le-a plătit despăgubiri consistente ”optașilor”, a cumpărat practic pământul grofilor, la prețul pieței. Statul român a renunțat și la despăgubirile de război, pe care trebuia să le încaseze de la Ungaria. Țara vecină, Ungaria, urma să plătească despăgubiri grofilor, din aceste sume.
Optanţii unguri, prin exponentul lor, Guvernul Ungariei, instaurat după alungarea „Ciumei Roşii” a lui Bela Kun de către armata română la 4 – 19 august 1919, au făcut lobby şi presiuni bine concertate, ani de-a rândul, la toate forurile politice interne şi internaţionale, inclusiv în Liga Naţiunilor. Au cerut să li se aplice prin Reformă un regim preferenţial, în sensul să rămână suprafeţe mari neexpropriate cât şi cuantumul despăgubirilor la sume exorbitante pentru că ei au pierdut Transilvania şi li se cuvine un tratament privilegiat pe care l-au avut dintotdeauna.
De reţinut că în urma procesului „optanţilor unguri”, România a plătit în franci, aur şi coroane aur, echivalentul a 3,2 tone aur de 24 karate şi a dispus în plus ca despăgubirile de război datorate de Ungaria pentru România să fie vărsate la fondurile de despăgubiri pentru optanţii unguri.
Acest contencios a fost judiciar închis prin plata drepturilor de către România între anii 1927 – 1932.
Latifundiarii maghiari au fost despăgubiți pentru exproprieri, iar reforma agrară pentru Transilvania, Banat și Crișana (Legea din 28 iulie 1921), a dus la împroprietărirea fără discriminarea familiilor sărace, a orfanilor de război, veteranilor, răniților și nu numai.
Acest contencios a fost judiciar închis prin plata drepturilor de către România între anii 1927 – 1932. Astfel, ceea ce face Statul Român în zilele noastre, restituind încă o dată acele proprietăţi urmaşilor grofilor şi conţilor unguri este o imensă greşeală.În celelalte state foste socialiste, inclusiv Ungaria, nu s-a restituit nimic foştilor proprietari români.Originea greşelilor multiple, chiar cu complicităţi suspecte o găsim cu evidenţă la autorităţile administrative care „au pus în aplicare legislaţia de restituire” stufoasă şi interpretabilă.S-au dat titluri de proprietate şi hotărâri judecătoreşti de mii de hectare, de parcă ar fi fost beţe de chibrituri, fără responsabilitatea funcţiei şi fără maturitatea celor care au făcut-o, cu consecinţe negative ireparabile.
Putem exemplifica cu date şi documente ale vremii din care rezultă că Statul Român a plătit despăgubiri prin două Fonduri agrare de creanţe înfiinţate prin Protocoale internaţionale, fonduri înfiinţate în Franţa (Bâlle) şi Elveţia (Geneva). Documentele se găsesc în arhive, emană de la autorităţile de atunci, Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Banca Naţională şi hotărâri ale Comisiunilor reformelor agrare din judeţe, precum şi din hotărâri ale justiţiei române şi arhiva Tribunalului de mare instanţă de la Paris (în privinţa arbitrajului cu optanţii care a avut loc la Paris).Este necesar să se acţioneze cu rapiditate şi decisiv pentru dezvăluirea acestor documente, cercetarea arhivelor în special din străinătate, de a fi recunoscute încă odată efectele împroprietăririlor în urma Reformelor agrare din anul 1921 şi celei din 1945, aşezarea Statului Român în drepturile sale.Altminteri ne întoarcem, cel puţin în Transilvania, la fizionomia proprietăţii din secolul XIX – lea, ca şi cum în ultimele două secole nu s-ar fi întâmplat nimic.
Noi înțelegem ca Ungaria nu are resurse naturale pentru sustenabilitate, si crede că dacă acţionează zgomotos prin revendicările inacceptabile şi inadmisibile atât la adresa Uniunii Europene, a României,Ucrainei, Serbiei şi Slovaciei, va obţine gratis ceea ce nu îi aparţine şi la care nici nu are dreptul să viseze.
Dacă Doamne ferește gândeşte că poate să le obţină prin forţă, având în vedere că deja U.E. prin criticile foarte dure la adresa D-lui Victor Orban formulate fără echivoc de Dl. Guy Verhofstadt şi de şeful Comisiei Europene, Dl. Frans Timmermans, precum și faptul că Dl. Vladimir Putin -Preşedintele Rusiei nu i-a dat satisfacţie şi nici susţinere a alegațíilor sale, este posibil și necesar să credem și să cerem ca Ungaria sa fie pusa în carantină o perioada de timp.
Rugăm Excelenţa Voastră Dle. Ambasador, să facilitați moderarea limbajului și acțiunile razboinice ale Premierului Ungariei. În ceea ce privește România vă rugăm să constataţi că nu a avut şi nu are nici un fel de datorie față de Ungaria. Înțelegem că aveti nevoie de resurse materiale și umane ca să rezistați provocărilor contemporane, dar pentru obținerea lor trebuie ca Ungaria să plătească, trecând vremurile când se puteau obține prin jaf şi sclavie.
Cu deosebită stimă și respect,
Marcel Badea”
