De când a apărut trailerul acestui film, toată lumea știa că va fi un candidat serios la premiile Oscar. Temă emoțională, distribuție bună și Steve McQueen ca director. Cele nouă nominalizări arată că munca nu a fost în zadar.
Povestea urmărește viața lui Solomon Northup, un negru liber din New York, în perioada de dinaintea Războiului Civil din America. Ea prezintă, viu și în detaliu, ce filmul ”The Butler” atinge doar la suprafață. Deși este o temă relativ des prezentată, nici un film văzut de mine nu a reușit să portretizeze atât de bine acest tip de viață. Pelicula depășește limita de două ore și totuși nu poți să îți dezlipești ochii de pe ecran. Fiecare cadru, fie el cât de static, spune o poveste, iar dacă nu o face, are rolul de a te scufunda în atmosferă. Sunt multe momente în care dialogul lipsește, dar de cele mai multe ori ai impresia că filmul putea fi și unul mut că tot te impresiona. Coloana sonoră complementează cadrele excelente, elemente care îmbogățesc povestea propriu-zisă.
În ceea ce privește distribuția, numele mari care trebuie menționate sunt: Paul Giamatti, Benedict Cumberbatch, Michael Fassbender, Brad Pitt, Sarah Paulson. Chiwetel Ejiofor, deși poate nu s-a făcut remarcat până acum, cu siguranță va fi de acum încolo. Prestația uimitoare pe care o are, ca protagonist, i-a adus deja nominalizarea la Oscar și probabil toți ochii vor fi pe el în seara premilor și după. Deși prestația lui este excepțională, trebuie menționat că întreg colectivul te impresionează. Chiar dacă prezența lor e una de scurtă durată, tot ai impresia că au modificat semnificativ filmul.
În mod normal, favoritele la Oscar mă lasă rece, dar trebuie să recunosc că ”12 years a slave” îmi redă speranța că cei de acolo nu sunt doar niște pinguini snobi în frac. Acest film trebuie văzut pentru poveste, pentru prestații, peisaje și multe altele, iar la final, trebuie însoțit de câveta minute de meditație și, de ce nu, de câteva lacrimi.
