Călin Popescu Tăriceanu și-a luat soarta (politică) în mâini. Intrat într-un adevărat con de umbră în era Antonescu, fostul lider liberal și premier a părăsit barca național-liberală pe fondul valurilor legate de decizia lui Crin Antonescu de a desființa USL (a lui Crin Antonescu, deoarece planurile sale i-au convins pe liberali să ia această măsură) și s-a lansat într-un proiect temerar. Tăriceanu a anunțat că va înființa un nou partid liberal, Partidul Reformator Liberal. Și nu doar atât ci și-a făcut publică intenția de a-l bate crunt pe fostul său coleg, Crin, în cursa pentru președinția țării.
Aparent, mutarea lui Tăriceanu pare una mai degrabă sinucigașă din punct de vedere politic, mai ales că la scurt timp după ce a plecat din PNL, cei pe care se baza au refuzat să i se alăture. Dar o privire mai atentă pe scena politică scoate la iveală și alt posibil deznodământ. Călin Popescu Tăriceanu este un politician versat și stilat. Perioada cât a fost premier este considerată de mulți drept cea mai prosperă din istoria recentă a României. Mai mult, Tăriceanu nu este un om conflictual, fiind apreciat atât de colegi cât și de adversarii politici. Nu trebuie omisă reacția lui Victor Ponta, care a salutat decizia lui Tăriceanu și s-a arătat dispus să colaboreze fără rezerve cu acesta pentru refacerea, pe baze noi, a USL. Deși acum se pare că Tăriceanu este oarecum izolat, structurile relaționale din spatele său și mai ales strategiile care încă nu au fost făcute publice fac ca viitorul politic, cu Tăriceanu lider al unui nou partid liberal, să fie cel puțin interesant.
Asta, mai ales în condițiile în care Victor Ponta a lăsat să se înțeleagă că ar putea sprijini o eventuală candidatură a lui Călin Popescu Tăriceanu pentru Cotroceni.
