Fifty Shades of Grey este un film american erotic, romantic si dramatic regizat de către Sam Taylor-Johnson și cu scenariul scris de Kelly Marcel. Având la bază bestsellerelul cu același nume scris de britanica E.L. James, filmul îi are ca eroi principali pe Dakota Johnson în rolul studentei la literatura, Anastasia Steele și pe Jamie Dornan în rolul magnatului tânăr și făt frumos-ul femeilor de pretutindeni, Christian Grey. Filmul a avut premiera în cadrul celei de-a 65 ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, pe 11 Februarie, fiind disponibil în cinematografe începând cu 13 Februarie, exact la timp pentru Sfântul Valentin și Dragobete. Cu toate că a primit recenzii negative de la critici, filmul a avut un real succes, având încasări de peste 248 de milioane de dolari, o continuare fiind stabilită pentru anul 2016.
Multe persoane și-au dorit ca Ian Somerhalder, actorul din ”The Vampire Diaries” să joace rolul lui Christian Grey. Altele și-au dorit să fie Matt Bomer, Alexander Skarsgard sau Francois Arnaud. Inițial, Charlie Hunnam semnase să joace rolul lui Fifty Shades, însă datorită programului său foarte încărcat a trebuit să se retragă. Astfel, Jamie Dornan a fost adus drept înlocuitor al lui Hunnam în rolul lui Christian Grey. Deși inițial fanii au fost dezamăgiți de alegerea castingului, s-au răzgândit în urma vizionării filmului. Cu toate acestea, între cele două personaje principale nu a existat o chimie puternică, prin urmare, scene care ar fi trebuit să fie pline de pasiune au fost destul de seci. Totodată, datorită multor scene esențiale din carte despre copilăria lui Christian care NU au fost incluse în film, acesta pare mai degrabă un ciudat înfiorător decât un suflet rătăcit.
Filmul prezintă povestea timidei studente la literatură, Anastasia Steele, care îi face un favor colegei sale de cameră și merge să îi ia un interviu miliardarului de 27 de ani, Christian Grey. Dacă în carte putem vedea perspectiva Anei asupra poveștii, actrița nu reușește să transpună pe marele ecran o gamă largă de emoții, datorită lipsei monologului interior. Dacă în carte Christian Grey are ochi gri (grey) străpunzători ceea ce este menționat de câteva zeci de ori, în film putem vedea ochii minunați ai lui Dornan…albaștri. Probabil că producătorii filmului nu au auzit de existența lentilelor de contact. În timpul interviului, Ana reușește să îi trezească interesul lui Christian, care încearcă să o atragă pe aceasta în fantezia lui erotică, cu tentă de BDSM. Atât în film cât și în carte putem găsi diverse elemente ale practicilor BDSM (Contractul, camera de joacă, modul în care Christian o leagă pe Ana), anumite părți esențiale ale acestor practici lipsind cu desăvârșire (la finele unui act BDSM, intervine o perioadă de aftercare, în care dominatorul are grijă de starea emoțională a supusului; de asemenea, nici poziția în care Ana îl așteaptă pe Christian nu era tocmai corectă), fapt care a stârnit diverse reacții adverse din partea comunităților de BDSM (pentru cei care doresc să afle mai multe informații despre cultura BDSM, o pot face pe rețeaua socială FetLife, supranumit și ”Facebook-ul” comunității BDSM), dar și din partea multor persoane, în special de gen masculin, care se simt depășiți de crearea unor așteptări absurde din partea femeilor. Cu toate acestea, trilogia literară Fifty Shades of Grey este transpunerea pe hârtie a fanteziilor sexuale ale unei femei, care și-a creionat singură idealul de făt-frumos, care aparent corespunde cu idealul de făt-frumos și de relație ideală a 60 % din populația feminină a pământului, fapt care reiese și din vânzarea masivă a volumelor, respectiv din volumul uriaș de încasări din primele 3 zile de la lansare a filmului. Probabil că atunci când și-a scris prima dată fanteziile la adresa personajelor din ”Twilight” pe un forum de discuții, Erika Mitchell (E.L. James) nu și-ar fi putut imagina nici în cele mai sălbatice vise că acestea îi vor asigura faima și succesul internațional pe care l-a obținut din vânzarea cărților, respectiv a biletelor la filmul realizat după acestea.
Filmul a reușit să excludă cu brio cele mai fierbinți scene erotice din carte (în special cele cu bilele ”Ben Wa balls”) și a dat senzația de grabă. Povestea a fost grăbită și a trecut prea repede de la o scenă la alta, unele scene care în carte sunt serioase, în film sunt amuzante, iar scenele erotice au fost în mare parte, în neconcordanță cu cartea. Era ca și cum producătorii filmului se fereau să arate ceea ce toată lumea se aștepta să vadă: un porno cu o poveste de dragoste. În carte, Christian îi dăruiește Anei un telefon mobil performant, în film, Ana folosește un telefon mobil vechi, cu clapetă. Scena finală, în carte te face să plângi ca un copil, iar în film te lasă rece, pentru că nu este realizată într-un mod în care să poți empatiza cu personajele. Datorită acestor aspecte, spectatorul nu putea nici să se bucure de o comedie romantică, nici de un porno, nici să simtă emoția scenelor dramatice și nici să empatizeze cu personajele, fapt care i-a adus filmului un rating de 4,0 din 10 pe IMDB, oferit de 53 932 de utilizatori ai platformei.
Cu toate acestea, filmul are și părți bune. Coloana sonoră este superbă (mai puțin proasta folosire a îndrăgitei melodii ”Crazy in love” a lui Beyonce). Dakota Johnson și Jamie Dornan reușesc oarecum să redea o parte din farmecul personajelor din carte, iar scena în care cei doi zboară noaptea cu elicopterul Charlie Tango este foarte reușită. Cu toate defectele sale, ”Fifty Shades of Grey” (sau în română: 50 de umbre ale lui Grey) este un film mediocru, perfect pentru o seară drăguță petrecută cu prietenele (sau cu iubitul). Să sperăm că vor reuși să remedieze toate erorile în următorul film, pe care îl vom putea urmări anul viitor.
De menționat: în viața mea nu am văzut atât de multă lume în sala de cinema, care a fost rezervat tot weekend-ul pentru difuzările de seară, cu foarte multe bilete cumpărate în avans.
