A trecut şi ziua de 9 mai, adică data care depăşeşte cu două zile celebrele ultimatumuri acordate firmei de salubrizare Retim de ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu. Altfel spus, în 9 mai, Aradul trebuia să fie eliberat total de gunoaie, Retim ar fi trebuit să obţină autorizaţia de mediu şi lucrurile erau menite să intre în făgaşul lor firesc. Asta, într-o lume normală, în care termenele stabilite de un ministru ar fi fost literă de lege.
Ziua de 9 mai, aşa cum o dovedesc abundentele postări pe Facebook, a găsit Aradul tot sufocat de gunoaie.
Constatarea oricui a avut curiozitatea să urmărească derularea problemei salubrizării Aradului este simplă: deşi termenele au trecut, practic, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Se pare că toleranta Gardă de Mediu ar mai fi aplicat o amendă. Se pare că la Arad ar fi trebuit să vină un corp de control, care oricum nu şi-a făcut simţită prezenţa. Şi sigur, Retim este mângâiata cu înţelegere pe creştetul ei corporatist chiar de cei care ar avea obligaţia să readucă lucrurile în limitele lor fireşti.
Dacă vorbim de amenzi, să amintim că acestea pot fi contestate în instanţă. Bazându-se pe un caiet de sarcini şi un contract, ambele dimensionate eventual la scara unui cartier de mărimea Grădiştei, nu ale întregului Arad, este evident că firma timişoreană are toate şansele să obţină în justiţie anularea amenzilor, plata de despăgubiri şi de taxe judiciare, totul din banii arădenilor. Pentru că deja este evident că nici un organ abilitat nu se întreabă cine şi cum a dimensionat un caiet de sarcini potrivit căruia Retim poate acţiona cu 17,5 maşini pe zi (scor cu virgulă, rezultat din analizele ADI-SIGD Arad), când necesarul real la Arad ar fi de cel puţin 60-70 autospeciale. Nimeni nu-şi pune problema cine şi cum va colecta deşeurile care nu intră în acelaşi caiet de sarcini. Iar despre Aradul sufocat de gunoaie, din nou, nici un cuvânt.
Arădenii merită un oraş curat, european. Ei au dreptul la o administraţie responsabilă, care să-i protejeze de abuzuri de tip corporatist, puse în practică de o firmă total nepregătită să asigure salubrizarea unui municipiu cu peste 170.000 locuitori, la care se adaugă alte peste 24 de localităţi. Neregulile din contractul cu Retim sunt mult prea evidente pentru a nu trezi semne de întrebare, pe care, poate, şi le vor pune şi cei trimişi (măcar pe hârtie) la Arad să ancheteze problema. Să vedem cine, cum şi când va avea curajul să recunoască falimentul unei afaceri prea murdare chiar şi pentru a se încadra în categoria de deşeu al economiei de piaţă corporatiste, cu iz european, care pune în pericol sănătatea arădenilor. Până atunci, arădenii zic cam la fel ca viceprimarul Bibarţ într-o emisiune TV: „Dumnezo să-i bată şi cine i-o înfiinţat”. Adivă, i-or înfiinţat şi adus la Arad nimeni alţii decât tovarăşii de partid ai viceprimarului, ca să fim mai precişi. Şi tot pentru precizie, acei tovarăşi s-au cam dat la fund şi l-au lăsat pe vicele Bibarţ să spele cum poate rufele murdare din familia lor de partid.