Tsunami-ul facturilor umflate la căldură care i-a lovit din senin pe arădeni se pare că are drept cauză cvasi-meteorologică… clientelismul politic. Mai precis, faptul că în consiliul de administrație al CET Arad, acolo unde minți luminate ar trebui să traseze strategii pentru eficientizarea activității și menținerea prețului gigacaloriei pentru populație la un nivel acceptabil și-au făcut loc personaje paralele cu energetica dar tangente la modul periculos cu mai-marii municipiului. Ultimul venit este fostul deputat Lucian Riviș Tipei, care după pierderea obiectului muncii (dacă l-o fi avut vreodată…) de la Camera Deputaților a fost parașutat pe bani grei (publici, evident) în camarila lui Gheorghe Falcă de unde a primit drept cadou și bănosul post din consiliul de administrație al CET-ului. Cum pricepere nu este iar puterea rugăciunilor pentru binele fraților arădeni încă nu s-a revelat prin cele facturi lumești, conchidem că Tipei binemerită de la partid o sinecură dolofană, pe spatele fraierilor de contribuabili.
Cazul nu este deloc singular. Șopârlița gureșă a descoperit ceva mult mai de anvergură la Compania de Apă-Canal, unde mulți prieteni mai vechi sau mai noi ai liderilor locali democrat-liberali sug banul public cu nesaț într-o structură a cărei unică menire pare a fi chiar asigurarea unui post călduț pentru camarilă. Că totul se răsfrânge, trimestrial, în creșterea tarifului apei și canalului pentru arădeni, asta pare să fie doar un mic efect colateral prea mărunt pentru a fi băgat în seamă de cei în cauză…
Acest material publicistic este un pamflet și trebuie tratat ca atare!