– Cine este Mihaela Tatu în momentul de față?
– Mihaela Tatu este o tipă extraordinar de faină, o tipă strașnică, ce-și dorește să împărtășească din cei 40 și ceva de ani mulți de experiență, nu-i luăm și pe ăia, primii și să le dăruiesc celor care au nevoie de informațiile mele, iar eu să continui să învăț de la cei care au să-mi dea informații care mă împlinesc pe mine ca ființă umană. Cu ce mă ocup? Sunt trainer ANC și sunt și persolog, sunt voiceover și pun voce pe desene animate la Oradea, dar sunt și moderator, sunt MC, sunt și stăpână de cățel, sunt mama unei fiice de 30 de ani, fericită și fiica și mama, sunt o frumoasă.
– Cum definești un persolog?
– De fapt, persolog nu este o funcție, nu este un job, ci este ființa, care după modelul persolog, sau mai bine zis, firma respectivă este persolog, după modelul DISC al unui celebru psiholog, care pe la 1920 a făcut niște studii pe persoane sănătoase. Spre deosebire de Freud și alți psihologi, a emis un model de analiză al comportamentului uman care se raportează la mediu și a scos modelul DISC, respectiv cele patru tipologii umane, adică dominant, influent, stabil și conștiincios. Este foarte bine pentru managerii de întreprinderi care vor să angajeze oameni într-o anumită funcție, pentru că există un instrumentar. Răspunzând la niște întrebări, îți dai seama din ce categorie faci parte și în funcție de răspunsurile pe care le primești, poți să îți selectezi angajații pe care îi dorești pentru o anumită funcție. Sau, de exemplu, dacă eu mă angajez acum ca IT-stă, să presupunem, eu am influenți mulți și cu tendințe dominante. Ca să pot să fiu un IT-st desăvârșit, sau să mă întorc la meseria mea de bază, contabil, ar trebui să lucrez puțin, să am tendințe și de stabil și de conștiincios. Profunzime, așezare, o sobrietate, mai multe caracteristici pe care le conțin aceste două tipologii.
– Cum ai decis să renunți la televiziune și să te axezi pe un alt domeniu?
– Să-ți spun cum s-au întâmplat lucrurile, să vezi că și eu am trecut prin starea mea de disperare și de aici vine și axioma care mă mână pe mine în luptă, nu există vârstă pentru un nou început. Am făcut o pauză de doi ani de zile. În cei doi ani, când m-am întors, s-au transformat în doi ani și jumătate, pentru că, întorcându-mă din acea pauză pe care am luat-o, ca să călătoresc și să cunosc lumea, am zis să fac vreo 3-4 formate de emisiune, să mă duc cu ele la posturi de televiziune și să mă întorc în breasla mea, nu-i așa? După 20 de ani de televiziune. M-am întors, dar eu n-am știut că în cei doi ani de absență, televziunea s-a transformat într-un mare, mare circ și când am început să bântui, să stapez, apropo de terminologie, pe toate posturile de televiziune și am văzut ce emisiuni sunt, nu mi-am mai găsit locul. Am avut o discuție cu un post de televiziune, am venit cu proiectele, au spus „Da, sunt bune, sunt OK, dar vă sunăm noi”. Și au venit cu alte propuneri, alte două, cu care nu am rezonat sub nici o formă și atunci am pus în calcul: accept acea emisiune pe bani foarte mulți, dar încep din nou să fiu nemulțumită de faptul că îmi calc din principii și trec peste sistemul de referință etic și moral cu care am fost educată, sau renunț la tot și pornesc pe un alt drum. Alt drum, dar care? Pentru că eu sunt foarte bine pregătită și foarte bun comunicator, dar cui îi foloseau informațiile mele? Cine avea nevoie de un om care să vorbească foarte clar, limpede și adevărat și care transmite informația, poate ca nimeni altul, pentru că pe nișa mea, sunt foarte singură.
– Consideri că experiența pe care ai avut-o în televiziune și mass-media, ca și comunicator de top, te ajută acum în formarea oamenilor?
– Am început să fac cunoștință cu Toastmasters și cu Business Days și mi-am dat seama că oamenii au nevoie să fie ghidați pe acest domeniu al comunicării și mai ales al livrării discursului și mi-am găsit drumul, nișa, am găsit feliuța în care pot să îmi manifest expertiza, pentru că nu mai este vorba despre experiență de media, ci expertiza de foarte bun vorbitor. Și uite așa, am ajuns aici. Habar n-am avut că eu o să fac asta. Bineînțeles că cei 20 de ani de media contează. Bineînțeles, contează cursurile de teatru pe care le-am făcut, contează premiile pe care le-am câștigat, contează faptul că am avut nodul pe corzile vocale și am reînvățat să vorbesc și am văzut din ce este format aparatul de vorbire și cum trebuie să-l protejezi. A contat faptul că am obținut locul doi pe țară pentru cea mai bună voce radiofonică. A contat fiecare lucru pe care l-am făcut în ultimii 20-30 de ani. Au contat toate lucrurile astea și mai ales contează un gând al meu. Dumnezeu pe noi ne lasă cu niște însușiri, pe care, cu un strop de dorință, voință și ambiție, le transformăm în calități. Putem să le lăsăm la stadiul de însușiri, sau putem să le transformăm în defecte, pentru că și hackerii sunt plini de abilități, sau spărgătorii de bănci. Dacă tu le ai și ai fost înzestrat și ai ajuns la un nivel de perfecțiune, la un nivel de cunoaștere și le ții doar pentru tine, am senzația că ți se iau. Și atunci am zis, am vrut să renunț la tot ce înseamnă presă și să nu mai am de-a face cu oamenii și am vrut să mă mut la o căsuță la țară, dar rămâneau niște lucruri neterminate, eu mai aveam treabă de făcut. Atunci, cei care vor să devină și nu contează, nu trebuie să fii public speaker sau trainer ca să vorbești ca lumea. Am cursanți care sunt studenți, care sunt preoți, am cursanți care lucrează în bancă sau care sunt profesori. Oamenii au nevoie să transmită informația, pentru că nu poți să lucrezi doar pe calculator, trebuie să și socializezi într-un anume fel. Atunci mi-am găsit nișa și am hotărât să dăruiesc din informațiile pe care eu le am și în egală măsură, este un mod de trai, de viață, adică trebuie să mănânce și gura mea ceva, să ne înțelegem.
– Dacă ar fi să dai un sfat tinerilor care vor să își folosească vocea, sau aparatul vocal, cum îi spui tu, pentru a-și câștiga pâinea, care ar fi acela?
– Există o carte scrisă de o ființă pe care o respect foarte mult, se numește Carmen Ivanov, o carte despre vorbire. Problema este că nu poți să înveți din cărți, pentru că trebuie să te auzi tu. Să presupunem că te înregistrezi, tot trebuie să ai modelul corect și modelul vorbirii tale. Pentru că tu nu îți dai seama că vorbești cu „ie cafea”, nu-ți dai seama că este „poati” și nu „poate”, nu-ți dai seama de „ie-ul” tău din Moldova și vocalele acelea foarte clare și închise, care sunt foarte rusești, oamenii nu fac diferența. Ai nevoie de cineva care să te instruiască. Ce ar fi foarte bine, am să le transmit ceea ce mi-a spus tatăl meu, mie și am spus și la Business Days: indiferent care este profesia pe care și-o aleg, să facă tot posibilul să fie foarte buni, dacă nu cei mai buni, în profesia pe care și-au ales-o. Și dacă acest lucru necesită o vorbire corectă, atunci să facă tot ce le stă în putință să vorbească limpede și corect. Și nu trebuie doar la un training, ci trebuie ca în viața de zi cu zi să vorbească limpede și cristal, pentru că există tot felul de factori de stres când ajungi pe scenă. Timpul, conținutul, vestimentația, cum sună vocea, dar oare am reușit să-i captez, dacă mai ești atent și la faptul că trebuie să rostești și într-un anume fel, trebuie să intonezi nu știu cum și nu-ți vine ție firesc, atunci este un alt factor de stres care te năucește – nu de asta ai nevoie. Neavând nevoie de asta, atunci trebuie tu, în viața de zi cu zi să înlocuiești vechiul obicei pe care l-ai dobândit în 10-20-30 de ani, depinde ce vârstă ai, eu am 40 de ani, să presupunem, trebuie să îl înlocuiești cu obiceiul de a vorbi corect, sau cu un alt obicei, nu trebuie să mai stai alți 40 de ani. Conștientizând și fiind foarte atent la tine și prezent în tine, în vreo 6 luni de zile, cel mult, îți schimbi vechile obiceiuri cu o vorbire alta, clară și limpede, mă refer la această arie de dezvoltare. Să-și dorească să fie mai buni, să nu se mulțumească cu mediocritatea. Țara aceasta este plină de persoane mediocre, să-și dorească să fie model pentru ceilalți, pentru că, mai devreme sau mai târziu, își vor întemeia familii și copiii lor nu vor avea nevoie de sfaturi, ci vor avea nevoie de exemplul personal. Dacă ei nu au trăit în mediul favorizant pentru ei, pentru dezvoltare, este important ca ei, la rândul lor, să nu facă aceeași greșeală, ci să creeze, să formeze un mediu propice pentru dezvoltarea copiilor lor.
Sursa foto: