Interviu cu Alexandru Roja, lector doctor la Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest din Timișoara,
– Cum te-ai decis să lucrezi în domeniul educației?
– A fost o experiență foarte interesantă, pentru că la masterat m-a remarcat un profesor care era printre cei mai buni de la departamentul nostru de management, Ioan Petrișor și mi-a propus să continui cu un doctorat. Mi-a zis: „Alex, de luni o să ai ore la ciclul licență” și luni m-am dus la ore. Am început, cu emoții, bineînțeles, dar mi-am dat seama că este de fapt lucrul pe care voiam să-l fac și mi-am descoperit o vocație pe care nu credeam că o să o cultiv atât de intens în cei 11 ani de educație și acesta a fost începutul.
– Care au fost următorii pași pe care i-ai făcut?
– Următorii pași au fost cei clasici în învățământul superior. Am terminat doctoratul, iar acum sunt la un postdoctorat, la ASE București. Însă, eu am considerat că este foarte important să îmi schimb un pic stilul de predare. Eram obișnuit din facultate cu acel stil rigid al profesorilor care vin și sunt doar furnizori de informații, nu cer feedback de la studenți. Ei au venit cu cărțile, au dictat la cursuri și atunci mi-am stabilit încă de la începutul existenței mele ca dascăl, să nu adopt stilul acesta. Deși știam că voi consuma mult mai multă energie la cursuri prezentând un curs liber și dezvoltându-l pe parcurs, prin învățare, prin descoperire. Adică, nu îi dai studentului decât liniile generale și împreună cu el faci cursul respectiv. Mi-am propus de la început să fac așa. Eu zic că am reușit, vin mulți studenți la ore și este mult mai plăcut, pentru că și eu învăț multe de la ei, dar și ei primesc foarte multă informație în momentul în care sunt implicați în cursul respectiv. Mi-am spus că pentru a fi un dascăl care are vocație nu ar trebui să te rezumi doar la ore. Așa că, m-am implicat foarte mult în viața studenților. Am pus bazele în cadrul Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor din Timișoara a primului club de management pentru studenți. Le-am adus speakeri externi în afara orelor de curs și au învățat să își dezvolte abilitățile. Au învățat leadership pe care l-au exersat în cadrul cursului de management, organizând evenimente de toate felurile, traininguri, programe de CSR și s-au implicat foarte mult în viața facultății, mai ales în viața socială și acesta este aspectul cel mai important. Scopul meu a fost să-i fac mai responsabili, mai implicați, pentru că generațiile lor sunt foarte individualiste și se implică foarte greu. Atunci am zis: „OK, facem proiectul acesta și aducem mai aproape de ce ar însemna să fie ei, agenți de schimbare în societate”.
– Cât de eficientă a fost implementarea Clubului de Management?
– Eficiența aș putea să o măsor în continuitatea Clubului de Management dar și prin faptul că acum membrii nu mai depind de mine. Ei și-au format un nucleu și sunt foarte buni prieteni, se ajută unii pe alții și se perpetuează un grup, aduc studenți mai mici, de anul întâi, care participă la toate proiectele și devin organizatorii ulteriori. Adică, preiau din responsabilități. Și mă bucur. De exemplu, acum am avut la deschiderea anului universitar un stand unde am recrutat noi tineri și au venit studenți și de la alte facultăți care au auzit de Clubul de Management. Ei au vrut să se înscrie, iar noi i-am primit. Avem studenți și de la Politehnică, de la litere și toți participă cu plăcere. Dacă ne referim la partea educațională, mizez foarte mult pe evaluarea studentului, nu atât de mult pe capacitatea lui de a memora. Pentru că asta nu contează. Vii la un examen, ce înveți uiți. Și de la început am plecat pe ideea că studentul ar trebui să rămână cu ceva. Dacă se poate, să-i influențez gândirea în ceva pozitiv, aș fi foarte mulțumit. Pentru că informația, dacă tu n-o aplici, o uiți. Și atunci, la forma de valoare și de interacțiune cu ei la cursuri, am pus foarte mult accent pe capacitatea lor de a face conexiuni, pe inteligență. Sau dacă pot merge și pe palierul superior de a da niște soluții creative la niște probleme, de exemplu, de business, acesta este cazul ideal, aș fi foarte fericit. Atunci am încercat să le dezvolt palierele acestea, dincolo doar de memorie și examenul clasic în care vii și spui ce ai învățat. Am mers puțin pe alt stil, ei ar trebui să conștientizeze că trebuie să fie individuali, să se individualizeze, pentru că dacă îi formezi pe toți cu același mindset, toți sunt la fel pe piața muncii. Dar în momentul în care trezești într-un tânăr student un mic spark, că trebuie să fie diferit și-l înveți cum să fie diferit prin gândire, deja poate să-și găsească un loc de muncă mai bun, un loc în societate unde poate să schimbe lucrurile, pentru că știe cum să facă asta.
– Ai inițiat și dezvoltat mai multe proiecte destinate oamenilor de afaceri din vestul țării. Cum i-au ajutat acestea pe antreprenori?
– În Timișoara organizez, împreună cu Călin Iepure, „De vorbă cu antreprenorii”. Am avut mai multe ediții, la Baia Mare, la Satu Mare, la Timișoara. Au fost invitați antreprenori și noi încercăm să vedem paternurile pe care le-au ales ei. De exemplu, Călin le face interviul, eu le schițez profilul psiho-managerial, psiho-antreprenorial. În acest mod stabilim ce definește acel antreprenor, care sunt caracteristicile lui care au condus la succes. În timp ce Călin le ia interviul, eu încerc să le fac profilul de antreprenor, de lider, dacă este manager, cum sunt unii antreprenori care s-au transformat în manageri și au un altfel de mindset, încerc să înțeleg ce a determinat succesul lor. În momentul în care le prezentăm la publicul prezent, e foarte interesant, pentru că noi le dăm de fapt rețeta personală care a condus antreprenorul respectiv spre succes. Este mult mai facil pentru ei, pentru că noi le oferim de fapt rezultatul final și spunem: „Uite, așa a procedat respectivul antreprenor și așa a ajuns la succes”. Aceasta a fost ideea unicitate a proiectului nostru.
– Cum a fost receptat modul în care ați optat pentru educația antreprenorială?
– A venit destul de multă lume, pentru că există un interes în acest sens, în România. Educația antreprenorială este relativ deficitară și oamenii au vrut să afle direct de la antreprenori rețeta de succes. Dincolo de hainele de firmă, de persoană apreciată de societate, să vadă ce a determinat reușita lui. Oamenii au fost interesați destul de mult, au pus întrebări, au primit răspunsuri. În Timișoara am organizat două ediții și nu m-am așteptat să fie atât de multă lume. Participanții au fost foarte receptivi, pentru că de multe ori e bine să afli direct de la antreprenor schema câștigătoare ca să știi de ce să te ferești, ce să nu faci, cum să procedezi în anumite situații. Atunci ei văd o rețetă de succes, au văzut vreo 3-4 și de acolo au putut să-și aleagă una care li se potrivește. Au aflat în mod direct cum a procedat respectivul antreprenor, dar s-au gândit și ce pot să aducă în plus, o noutate și cum pot ei să facă lucrurile să funcționeze astfel încât afacerea lor să prospere. Nu încurajăm participanții să copieze rețeta respectivă. Dar, pot să se inspire. De exemplu, din modul în care a gestionat un investitor o problemă legată de dezvoltarea afacerii lui. Acolo poți să înveți. Da, uite, a făcut așa, pe mine m-ar putea ajuta sfatul respectiv, să îmi dezvolt firma și să țin cont de niște sfaturi.
– Ce ar trebui să facă tinerii pentru a reuși în viață?
– În primul rând, să fie mai implicați. În general, am lucrat cu generația X, de vârsta mea, apoi am lucrat cu generația Y. Este o generație caracterizată de foarte mult individualism, pentru că sunt foarte narcisiști. Dacă te uiți, ei trăiesc cu impresia că trebuie să fie apreciați în permanență și așa este. Generația aceasta nouă, Z, sau generația Linksters, care îi vezi tot timpul cu telefonul în mână și tot timpul click, link, să urmeze și ei au un patern mental care din păcate este foarte mult influențat de utilizarea tehnologiilor. Atunci, eu i-aș sfătui să lase un pic tehnologia și să conștientizeze că impactul nu este atât de folositor pentru ei, pentru că creierul lor se schimbă, să fie mult mai implicați în societate. Văd că încă tinerii așteaptă, nu știu ce așteaptă din partea celorlalți, dar așteaptă ceva. Așteaptă să li se ofere. Nu, mergeți voi și luați cu mâna și străduiți-vă să obțineți. Asta i-aș sfătui. Să fie mai implicați, să citească mai mult și să își dea seama ce pericol aduce în viața lor societatea în care trăiesc, pentru că sunt foarte multe pericole care le influențează ireversibil uneori mintea, viața, tot.