– Interviu Vlad Haidau, avocat Țundrea și Asociații
– Cum ai ajuns avocat?
– Există două variante de răspuns pentru această întrebare: una neoficială, din întâmplare și noroc și cea oficială ar fi că mi-a plăcut. Am avut contact imediat după ce am ieșit de pe băncile facultății cu lumea asta, am ajuns în practică la Casa de Avocatură Țundrea și Asociații, am stat în practică trei luni de zile, mi-a plăcut foarte mult și ei mi-au conturat drumul spre avocatură. Așa am ajuns avocat, datorită doamnei Țundrea și încrederii ei în mine și în potențialul meu. Nu știu dacă aș fi făcut altceva de atunci.
– Care sunt cele mai grele părți ale meseriei de avocat?
– Cele mai grele părți în a fi avocat sunt și cele mai frumoase. Sunt provocările date de clienți, atât prin spețele și problemele lor pe care trebuie să le rezolvăm, cât și prin relația pe care o avem cu ei și modul în care le gestionăm nu numai problemele juridice, ci de cele mai multe ori, și pe cele emoționale. Cea mai grea parte este relația cu clientul, care este mult mai importantă decât pregătirea teoretică și practică pentru instanță, cercetarea, informarea, actualizarea cu noutățile legislative ș.a.m.d. Aceasta mi se pare cea mai mare provocare pentru un avocat și părerea mea este că un avocat de succes trebuie să își gestioneze foarte atent fiecare client în parte, pentru că la urma urmei, este important ca acel client să fie mulțumit, este cel mai bun mijloc de publicitate pentru un avocat. De la doamna Țundrea am aflat, încă n-am pățit, că de multe ori clientul este mulțumit și dacă pierde o cauză. Încă n-am întâlnit un asemenea caz, dar se pare că, pentru un client, contează foarte mult prestația avocatului și nu neapărat rezultatul. Repet, din experiența mea pot să contrazic acest lucru. Totuși, doamna Țundrea fiind maestra mea, eu îi urmez cu strictețe directivele date prin înțelepciunea și experiența sa.
– Spuneai mai devreme că ai gestionat și părțile emoționale ale clienților. Cum?
– Prin răbdare și practic prin a fi acel ascultător care își dedică timpul doar pentru ca acel client să își verse oful, să își exprime frustrările și nemulțumirile de obicei în legătură cu problema juridică pentru care a apelat la noi. Sigur, soluțiile emoționale nu le avem noi propriu-zis, sunt specialiști pentru această situație, dar oamenii se simt mult mai bine după ce pleacă de la noi și se simt ascultați. Nu ne rezumăm doar la partea tehnică a cauzei. Acum știți și dumneavoastră, ne ocupăm și de divorțuri, și de moșteniri și de tot felul de probleme de familie, în care automat, cei care apelează la noi precizează în mod explicit și problemele emoționale care au reieșit din situația respectivă. Dar ajutorul pe care noi putem să-l dăm este prin a-i asculta și a fi răbdători cu ei, dar și din a le mai împărtăși din experiențe. Acum, pot să vă spun că am adus vorba de divorțuri, că dintre primele mele 10 cazuri de divorț au fost nouă împăcări. Nu au fost divorțuri concretizate pentru că am ascultat atât o parte, cât și cealaltă și am încercat să văd care ar fi problema sau esența problemei dintre soți și am încercat să îi împac. Și am și reușit.
– Cât de important este să ai un mentor?
– Foarte important. De curând am asistat la un workshop al lui Andy Szekely, care segmenta drumul spre succes, sau spre perfecționare în 7 M. Unul dintre acei M era Mentorul. Mentorul este important pentru că are în spate o experiență. La noi, mentoratul este obligatoriu prin lege și nu se numește așa. Are experiență, de obicei experiența e obținută și prin greșeli pe care este obligat să ni le pună în vedere, să nu le facem și noi. Și în plus de asta, în avocatură, mentoratul mai este important pentru încă un aspect: clientela. Orice alt tânăr avocat are nevoie de timp pentru afirmare și un anumit timp de rodaj profesional. Perioada aceasta de mentorat, de stagiatură realizează acest lucru. Practic, este și scopul pe care cred că l-au avut în vedere și cei care au făcut legea de organizare a profesiei.
– Din experiența ta, ce le-ai recomanda tinerilor care își doresc să devină avocați?
– Să încerce să aibă contact cu toate profesiile juridice, nu numai cu avocatura. Dacă au terminat facultatea de drept și vor să urmeze o carieră în sistemul judiciar, eu sincer le-aș recomanda să umble un pic prin sălile de judecată, să ia contact cu diverși profesioniști ai dreptului: procurori, judecători, juriști, avocați, notari, executori judecătorești, să vadă ce presupune fiecare profesie în parte și abia apoi să se hotărască. Să nu vină chitiți pe avocatură, pentru că nu multora li se potrivește această profesie, nu e o profesie chiar pentru oricine. Ai nevoie de multă răbdare, perseverență și eu zic și de un pic de noroc.
VEZI ȘI:
Luminița Țundrea: “Un lider adevărat nu crează oameni care să-l urmeze, ci crează alți lideri”
Cristina Forga-Simulescu: “E munca cu omul pe care o facem toți și fiecare om e diferit”
