Am pierdut lupta pentru Capitala Culturală Europeană – cronica unui eșec așteptat

Aradul nu se află printre finaliștii cursei pentru desemnarea Capitalei Culturale Europene 2021. Strategia prezentată de echipa care a manageriat acest proiect a fost considerată lipsită de consistență, neprofesionistă, având ca efect faptul că, în ciuda unor eforturi de apreciat în multe puncte ale lor, candidatura Aradului a fost nimic altceva decât un eșec răsunător. Eșec oarecum previzibil pentru că acum, când zarurile au fost aruncate, multe lucruri se pot spune pe față fără riscul de a apărea defetiști, criticiști sau rău intenționați.
Am oprit în fașă o documentare amplă asupra modului cum pregătesc alți competitori, Timișoara sau Clujul de exemplu, candidatura pentru obținerea râvnitului statul de Capitală Culturală a Europei, față de demersurile demarate de echipa însuflețită de primarul Gheorghe Falcă. Asta pentru că de acum mai bine de un an de zile apărea drept evident faptul că pentru a obține câștig de cauză într-o asemenea competiție este nevoie, în afară de declarații frumoase și bune intenții, de profesionalism, determinare și, mai ales, de valorificarea unei stări de spirit care transpiră Cultură prin toți porii, specifică orașelor amintite dar cvasi-absentă la Arad. Am stopat documentarea, acordând o, vedem acum, nemeritată prezumție de competență celor care au gestionat campania culturală europeană a Aradului. Nu am dorit ca un demers publicistic bine documentat să fie interpretat ca o minimalizare a șanselor Aradului față de competitorii săi.
Dar, după finalizarea campaniei și rezultatul cunoscut, rămân tristele concluzii care pot fi trase. Nu poți deveni Capitală Culturală a Europei cu clădiri de patrimoniu de pe care cad ornamentele atâta vreme cât tu, ca administrație locală, nu ai soluții. Nu poți avea succes atunci când distrugi instituții de cultură care au dat tonul în activitatea culturală și mă refer, de exemplu, la Casa de Cultură a municipiului, când Filarmonica este gazda unui perpetuu scandal, când cinematografele au devenit biserici sau stau nefolosite, când faci investiții de mii de euro în bănci pe o stradă nu foarte lungă și ai pretenția de a fi perceput ca un edil care respectă tradiția arhitectonică veche a Aradului. Nu poți avea ambiții europene când te folosești de o așa-zisă asociație firavă, care mult timp nu a avut personalitate juridică (nici măcar nu e foarte clar dacă a primit-o între timp), condusă de un om fără nici o pregătire în domeniu atunci când concurezi cu asociații solide, conduse de somități ale mediului academic și cultural din orașele concurente. Nu poți emite pretenții când tu scoți din mânecă așa zise acțiuni culturale și festivaluri apărute peste noapte atunci când „adversarii” etalează manifestări cu tradiții de, în unele cazuri, zeci de ani în spate și cu un spirit al culturii bine înrădăcinat, nu scos la lumină de ocazie. Și ar mai fi multe de spus…
Candidatura noastră a fost, din păcate, doar prilej de imagine publică, de campanie electorală pe banii arădenilor, de călătorii pe bani publici prin Europa și aproape deloc o cursă reală, cu șanse de succes. Asta, spre dezamăgirea arădenilor care au crezut cu sinceritate în șansa de a depăși un vechi complex provincial, de a ieși în față prin argumentele reale pe care Cultura Aradului le poate prezenta oricând.
Ar cam fi momentul, acum, la final, de asumări de responsabilități, mea culpa și cenușă în capul celor vinovați de înșelarea așteptărilor arădenilor. Dar, după cum deja se prefigurează lucrurile, perdanții vor căuta țapi ispășitori, vor prezenta „succesuri” inexistente și vor căuta să convingă că de fapt ei, în lipsa lor de competență, ar fi făcut totul și de vină ar fi doar ghinionul care se lipește de fiecare încercare de a scoate Aradul din anonimat.
Mai avem o cursă, cam cu același final așteptat: Capitala Verde a Europei. De data aceasta, promitem să nu mai acordăm celor ce nu merită nici o prezumție de bune intenții și competență.