– Interviu cu Mihai Stănescu, RoCoach
-Cum ați ajuns să faceți coaching?
– În mod surprinzător a început înainte de 2000. Am fost expus absolut din întâmplare, unei relații cu un coach și mi-am dat seama în momentul acela, de început, că asta voi face tot restul vieții. De acolo am început să fac o formare profesională, apoi alta, apoi alta, am deschis compania RoCoach în 2003, de atunci până acum lucrez cu executivi de top și cu echipe de management făcând numai coaching, altceva nu vreau să fac.
– Care au fost cele mai dificile momente?
– Cred că cel mai dificil moment a fost la început, când lumea nu știa despre coaching, mai ales lumea din România și a fost foarte greu să mă conectez cu executivi și cu oameni de afaceri. Îmi era și mie foarte greu să le explic ce înseamnă coaching și lor le era să înțeleagă. Era o etapă de pionierat. În afară de asta, nu e nimic greu, totul e foarte interesant, dar nu e greu nimic. Provocările sunt în fiecare zi, dar nu le percepi ca pe ceva greu.
– În ce constă, mai exact, a fi coach?
– Unul dintre formatorii mei spunea că există două feluri de coach: unul cu ”c” și unul cu ”C”. Coach-ul cu ”c” este oricine lucrează cu oamenii și vrea să facă niște coaching cu el. Coach-ul cu ”C” este un profesionist, care și-a asumat identitatea asta profesională, câștigă cel puțin jumătate din bani din a face coaching, ca profesie liberală. Coach-ul e o profesie, până la urmă, cel cu ”C”. Cel cu ”c” e o întâmplare fericită. Cum se explică? Să scoți potențialul din om este o meserie foarte veche, care începe la noi pe continent cu Socrate. Și e în aceeași linie. Practic, prin chestionări, prin întrebări, ajuți oamenii să își schimbe modelele mentale, adică modul în care se gândesc la lucrurile pe care le fac. O dată schimbată gândirea, se schimbă și acțiunea și îi duce de obicei către rezultatele pe care și le doresc. Spun de obicei, pentru că uneori e nevoie de o transformare foarte mare, ca să și atingă rezultatele.
– Ce declanșează această transformare în oameni?
– De obicei o întrebare, în coaching. Un punct de vedere care a fost complet necunoscut, ocultat până în prezent. Un punct de vedere nou. Contactul cu noul.
– Pe ce criterii alegeți întrebarea cheie?
– Nu știu dacă sunt criterii. Cred că ce contează foarte mult e să îl asculți pe om foarte, foarte bine și să înțelegi nu ce spune, ci de unde vorbește. Din ce zonă a ființei lui, din ce zonă a hărții lui mentale ș.a.m.d. Și de aici mai e un pas, să provoci acea hartă mentală, pentru că noi în coaching spunem că problema nu este problema în sine cu care se confruntă omul. Problema este definiția pe care omul și-o creează asupra problemei. Odată schimbată definiția, e destul de simplu. Rezolvarea se află imediat, în apropiere.
– Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă în prezent oamenii?
– Sunt câteva. Pe primul loc este vorba de maturizarea antreprenorilor. Maturizare însemnând creșterea cifrei de afaceri, creșterea complexității businessului, asumarea unor noi responsabilități și crearea unor relații de încredere, atât în interiorul companiei, cât și cu parteneri, cu terți, maturizarea. Nu suntem singuri niciodată. Dacă înțelegi asta, deja devii mai matur și ca om de business. Sunt foarte mulți oameni care fac totul singuri și sunt un fel de supereroi. Oameni care realmente se chinuie în fiecare zi să care businessul mai departe și în contact cu ei, îi învăț să aibă încredere și în alți oameni, din interiorul firmei și din exteriorul firmei. Având încredere, pot să își dezvolte în continuare și inteligența de a face afaceri.
– Ce sfat le-ați da tinerilor care ar dori să devină coach?
– Fiind un fost tânăr care a ales această profesie, sfatul meu ar fi, dacă chiar își doresc această profesie, să își petreacă următorii 10 ani făcând-o, pur și simplu. Da. S-o facă. E foarte frumoasă. S-o facă cât pot de mult și de des.