– Interviu cu Ginette Biolan, trainer, business coach
– Cum ai ajuns specialistă în traininguri?
– Povestea mea a început acum mulți ani, când m-am angajat pentru prima oară. Am intrat într-un birou anost, în care mă plictiseam. Era imediat după facultate, am făcut construcții de mașini și deși meseria putea să-mi placă, nu mi-a plăcut deloc. Atunci am luat hotărârea să nu rămân acolo. Am început să învăț limba engleză și să-mi caut de lucru. Și am găsit în vânzări. Am intrat în vânzări, neștiind nimic despre vânzări. De fapt era merchandising și nu făceam nimic legat de vânzări, după care a trebuit să trec în vânzări despre care nu știam absolut nimic. Brusc, de pe o zi pe alta și a fost prima oră când am intrat la un curs într-o companie multinațională, mi-am spus, „wow, mie asta mi-ar plăcea să fac”. Cred că atunci a început de fapt povestea. În scurt timp am trecut la training și sunt 18 ani de când lucrez în această zonă. Fac training pe patru mari domenii: management – leadership, vânzări – negocieri, abilități necesare pentru desfășurarea businessului și team-buildinguri. Îmi place să fac programe care să-i ajute pe oameni să pună în practică ceea ce au făcut la training, iar trainingul să fie interactiv, să predau atât de structurat, astfel încât cursanții să plece cu lucruri care sunt foarte concrete și utile, practice, pe care să știe să le și pună în practică, să le și folosească, nu numai să le audă. În ultimul timp, dezvolt astfel de programe, care pe termen lung te ajută pe zona de creativitate, inovație, pe zona de management – leadership și pe vânzări, pentru că sunt fascinată, am făcut 13 ani ani training pe vânzări.
– Care sunt principalele provocări pe care le-ai avut ca trainer?
– Prima mare provocare a fost timiditatea. Eu am fost o persoană foarte introvertită și timidă. Mă întrebam cum o să pot eu, care sunt așa de timidă, să vorbesc în fața unor oameni. Când am fost la primul curs, „Train the trainers” la Geneva, a fost un moment în care chiar m-am speriat, pentru că erau oameni care au avut experiențe de viață foarte mari. Aveau ce povesti, mergeau în vacanțe în locuri exotice și eu mă simțeam atât de mică și de nesemnificativă față de ei. În același timp știam că-mi place așa de mult, încât simțeam că undeva pot să fac asta. A fost prima mare provocare. A doua mare provocare a fost cea de vânzări. Nu vândusem niciodată și nu știam cu „ce se mănâncă” și nu știam cum aș putea, din nou, ca o persoană timidă, să conving oamenii să cumpere. Dar, am învățat. Am învățat să socializez, să comunic și cel mai mult m-a ajutat faptul că eu sunt foarte empatică și-mi doresc foarte mult să cunosc oamenii și să-i ajut. Pornind de la ceea ce au ei nevoie, de la a înțelege problemele lor și cunoscând lucruri pe care le pot face ca să-și eficientizeze munca, în felul acesta am reușit să depășesc și să vin cu soluțiile, pentru că soluțiile erau foarte potrivite pentru ceea ce aveau oamenii nevoie. Atunci, cuvintele au venit de la sine.
– Cum a răspuns piața din România acestui segment, de training?
– O perioadă a fost o expansiune foarte mare și am avut foarte multe zile de curs, după aceea a venit criza și au răspuns cum mă așteptam, dar nu neapărat cum ar fi fost cel mai bine. Companiile, în general, au tăiat bugetele și au tăiat bugetele de training acolo unde de fapt era important, ca ele să rămână, pentru că oamenii contează și ei fac diferența în business. Au redus mult din bugete și a fost o perioadă mai dificilă, în care a trebuit să ne luptăm. Acum cred că au început să-și și dea seama de ce este mai mare nevoie și conștientizează faptul că oamenii trebuie pregătiți, că ei nu vin de la sine pregătiți și că această pregătire contează, poate face diferența și îi poate ajuta să ajungă mult mai ușor și mai repede la rezultatele dorite dacă sunt mai organizați, dacă comunică mai bine și mai ales dacă cei care îi conduc sunt mai bine pregătiți.
– Ce sfaturi le-ai da tinerilor care vor să se specializeze?
– Să nu uite că, deși s-a terminat școala, învățarea de abia atunci începe. Să învețe de la cei mai buni și să învețe puțin, la început, în domenii diferite, până își dau seama ce anume îi interesează, să aibă o acumulare din domeniile diferite, dar și pe nișa în care ei își doresc să meargă mai departe. Să facă cu pasiune și cu entuziasm, cu multă plăcere ceea ce vor să facă. Dacă pun suflet, atunci cu siguranță o să le iasă. Și dacă și învață cum să facă, să meargă pe scurtături, să nu ia totul din greu. Să învețe și procese care să-i ducă cât mai repede la ceea ce-și doresc.
